05
mar

Budget1Bugetul de venituri și cheltuieli este, deci, programul financiar al întreprinderii cu ajutorul căruia se prevăd veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale activității acestuia, fondurile proprii și cele împrumutate, relațiile cu agenții economici, cu salariații, vărsămintele la buget, etc.

Pornind de la necesitatea asigurării principiilor universalității, echilibrului și realității, care trebuie să se afle la baza elaborării și executării oricărui buget, prin bugetul de venituri și cheltuieli se urmăresc următoarele obiective:

  • proiectarea tuturor fluxurilor în lei și valută, ocazionate de întreaga activitate a agenților economici, pentru cunoașterea și ținerea sub control a intrărilor și ieșirilor de bani și în final, al capacității de a onora integral și la timp plățile;
  • reflectarea tuturor veniturilor și cheltuielilor, proiectarea și optimizarea capacității agenților economici de a realiza beneficii ( profit);
  • desfășurarea tuturor resurselor de care dispune agentul economic pentru finanțarea nevoilor de finanțare a acțiunilor social-culturale și a altor acțiuni;
  • evaluarea și dimensionarea relațiilor bănești ale agenților economici cu salariații proprii, cu bugetul statului, cu băncile, cu furnizorii, cu alte persoane fizice și juridice în calitate de debitori sau creditori;
  • proiectarea evoluției patrimoniului administrat de agenții economici, prin reflectarea modificărilor ce se estimează în structura acestuia.

Modificările de bugeturi și cheltuieli nu conține date specifice programului de producție, acesta constituind o secțiune distinctă care condiționează realizarea veniturilor și a tuturor resurselor de finanțare.

Ca urmare, cele două secțiuni importante – programul de producție și bugetul, trebuie elaborate într-o restrânsă colerație asigurându-se, în felul acesta, următoarele cerințe vizând realizarea gestiunii economice și autonomia financiară:

- agenții economici pentru a obține profitul trebuie să se asigure cu venituri provenite din activitatea lor toate cheltuielile;

- determinarea incorectă a profitului rezultat din propria activitate prin subevaluarea veniturilor și „umflarea „ cheltuielilor se sancționează drastic de legislația financiară;

- în bugete nu pot fi înscrise și aprobate cheltuieli fără stabilirea resurselor din care ar urma să fie finanțate;

- eventualele subvenții de la bugetul statului se acordă numai în cazurile prevăzute de lege și în limitele aprobate;

- creditele bancare se prevăd în buget numai în limitele și condițiile legale și numai după negocierile acestora cu băncile.

 CONȚINUTUL ȘI STRUCTURA UNUI BUGET DE VENITURI ȘI CHELTUIELI

Bugetele de venituri și cheltuieli au drept scop ținerea sub control alea activității agenților economici prin intermediul prognozării și urmăririi cheltuielilor ce pot fi acoperite din venituri sau din alte surse punând în evidență posibilitățile de finanțare a cheltuielilor unităților patrimoniale.

Prin bugetele de venituri și cheltuieli se limitează cheltuielile necesare obținerii de venituri.

CLASIFICAREA BUGETELOR DE VENITURI ȘI CHELTUIELI

În practică se poate face o clasificarea a bugetelor de venituri și cheltuieli după mai multe criterii ca:

  1. concepția care stă la baza bugetării veniturilor și cheltuielilor;
  2. obiectivul activității bugetare;
  3. perioada pentru care se bugetează veniturile și cheltuielile;
  4. după sfera de cuprindere a activității bugetate;
  5. variația cheltuielilor și veniturilor bugetate;

1. În raport cu această concepție bugetele de venitui și cheltuieli se clasifică în:

a) bugetul de tip financiar potrivit căruia veniturile reprezintă intrări în sistemul condus (S) în calitate de fonduri alocate în vederea acoperirii cheltuielilor care reprezintă ieșirile din sistemul condus; Bugetul este utilizat ca instrument de management jucând rolul de “regulator” sau de “feedback” a cheltuielilor în funcție de resursele bugetare alocate. Ecuația matematică a acestui tip de buget se reprezintă astfel:

DC = Fd. a – Ch. E

 

 în care: – DC – economii (+) sau depășiri (-) ale cheltuielilor bugetate;

- Fd. a – fonduri alocate;

- Ch. e – cheltuieli efective;

 

b) bugetul de tip economic este bugetul potrivit căruia cheltuielile reprezintă întrări în sistemul condus (S) în calitate de consumuri de resurse necesare realizării veniturilor care reprezintă ieșiri din sistemul condus. Bugetul este utilizat ca instrument de management, jucând rolul de “regulator” sau “feedback” a maximizării rezultatelor economico – financiare calculate ca diferențe între venituri și cheltuieli.

Ecuația matematică a acestui tip de buget se prezintă astfel:

R = V – Ch

în care: – R - profit (+) sau pierdere (-);

-V – venituri;

-Ch – cheltuieli;

c) bugetul de tip bănesc conform căruia încasările reprezintă intrări în sistemul xondus (S), iar plățile reprezintă ieșiri din sistemul condus. Ecuația matematică a acestui tip de buget este:

T = I – P

 

 în care: – T – excedentul (+) sau deficitul (-) de trezorerie;

- I – încasări;

- P – plăți;

 2. În funcție de cel de al doilea criteriu avem:

a) bugete de venituri și cheltuieli, respectiv bugete numai de venituri sau numai de cheltuieli operaționale prin care se evaluează veniturile și/sau cheltuielile generate de fabricarea unui produs, lucrare, serviciu (PLS). Ele se mai numesc și bugete proiect sau programe de activități.

De regulă, bugetul de venituri și cheltuieli pentru a putea oferi date și informații suplimentare cu privire la activitatea desfășurată are două componente suplimentare:

- componente “Repartizarea profitului net”;

- componente “Principalii indicatori economico

- financiari” pe acare îi prezentăm în continuare.

 

b) bugete de venituri și cheltuieli, respectiv bugete numai pentru venituri sau numai pentru cheltuieli structurale prin care se evaluează și/sau cheltuielile unei subdiviziuni organizatorice aparținând unității patrimoniale ca de exemplu: secții, ateliere, magazine, depozite etc. Ele se mai numesc bugete organizare.

c)bugete de venituri și cheltuieli, respectiv bugete numai de venituri sau numai de cheltuieli funcționale care evaluează veniturile și/sau cheltuielile generate de principalele funcții, activități, subactivități ale unei unități patrimoniale ca de exemplu: comercială, producție administrativă etc.

3. În funcție de factorul timp avem:

a) bugete de venituri și cheltuieli, fie numai pentru venituri, fie numai pentru cheltuieli periodice. Ele sunt elaborate și au o perioadă de valabilitate de regulă un an calendaristic având o defalcare trimestrială și/sau lunară;

 

b) bugete de venituri și cheltuieli, fie numai pentru venituri, fie numai pentru cheltuieli glisante (conturi). Ele presupun actualizarea veniturilor și/sau cheltuielilor ori de câte ori apar schimbări în cerințele perioadei curente sau a celor următoare.

4. După acest criteriu ( sfera de cuprindere ) avem:

a) bugete de venituri și cheltuieli generale, care se întocmește pe ansamblu activității unei unități patrimoniale;

 

b) bugete de venituri și cheltuieli parțiale, care se întocmește pe diferite segmente ale activității unei unități patrimoniale;

5. În funcție de variația veniturilor și cheltuielilor care are loc în raport cu volumul de activitate programate avem:

a) bugete de venituri și cheltuieli, fie numai pentru venituri, fie numai pentru cheltuieli statistice (constante sau fixe)care sunt influențate de volumul activității programate și variabile care sunt direct proporționale cu volumul activității programate;

b) bugete de venituri și cheltuieli, fie numai pentru venituri, fie numai pentru cheltuieli flexibile în care veniturile și/sau cheltuielile sunt dimensionate în funcție de diferite praguri de activitate sau de utilizarea capacităților de producție.

 PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO – FINANCIARI

 Componenta „Principalii indicatori economico – financiari” cuprinde indicatorii economici și financiari ce permit caracterizarea unității economice, permițând utilizatorului multiple modalități de intervenție și acțiune pentru a asigura creșterea valorii întreprinderii, limitând la minimum dependența unității și riscul dacă se promovează și respectă exigențele bugetării financiare.

1)      Pragul de rentabilitate: reflectă nivelul cifrei de afaceri pentru care profitul este egal cu zero.

P.r.=\frac{Costuri\ fixe}{Pretul\ de\ livrare\ unitar-Costuri\ variabile\ unitare}

2)      Lichiditatea globală: reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma intr-un termen scurt în lichiditați pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

L.g.=\frac{Active\ circulante}{Datorii\ curente}

3)      Lichiditatea redusă

L.r.=\frac{Active\ circulante-Stocuri}{Datorii\ reduse}

4)      Lichiditatea imediată

L.i.=\frac{Trezoreria}{Datorii\ pe\ termen\ scurt}

5)      Securitatea financiară: reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității

S.f.=\frac{Capitaluri\ proprii}{Datorii\ pe\ termen\ scurt}

6)      Rata rentabilității economice: măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate.

R.e.=\frac{Profitul\ exploatarii}{Total\ active}

Rata rentabilității economice trebuie să fie superioară ratei inflației; trebuie să permită reînnoirea și creșterea activelor într-o perioadă cît mai scurtă.

7)      Rata rentabilității financiare: exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit.

R.f.=\frac{Profitul\ net}{Capitaluri\ proprii}

8)      Solvabilitatea patrimonială: reprezintă gradul în care unitățile patrimoniale pot face față obligațiilor de plată.

S.p.=\frac{Capital\ propriu}{Total\ pasiv}\times100

Solvabilitatea patrimonială este considerată bună atunci când rezultatul obținut depășește 30 %, indicând ponderea surselor proprii în totalul pasivului.

9)      Rata autonomiei financiare ( rata generală a solvabilității )

R.a.f.=\frac{Capital\ strain}{Capital\ propriu}

10)  Gradul de îndatorare: arată limita până la care agentul economic este finanțat din alte surse decât fondurile proprii.

G.i.=\frac{Plati\ exigibile}{Total\ activ}\times100

11)  Rata profitului

R.p.=\frac{Profit\ brut}{Cifra\ de\ afaceri}\times100

12)  Potențialul de dezvoltare / creștere

P.d.=\frac{Prelevari\ din\ profit\ pentru\ fondul\ de\ dezvoltare}{Fond\ de\ rulment}

13)  Perioada de recuperare a creanțelor

P.r.c.=\frac{Debitori+Facturi\ incasate}{Cifra\ de\ afaceri}\times365\ zile

14)  Perioada de rambursare a datoriilor

P.r.d.=\frac{Obligatii}{Cifra\ de\ afaceri}\times365\ zile

15)  Rotația stocurilor

R.s.=\frac{Cifra\ de\ afaceri}{Total\ stocuri-Facturi\ neincasate}\times365\ zile

16)  Productivitatea muncii

P.m.=\frac{Cifra\ de\ afaceri}{Numar\ total\ de\ personal}

17)  Ponderea salariilor în costuri

P.s.c.=\frac{Salarii\ directe}{Costuri directe de productie}\left(\%\right)

Normele metodologice de elaborare a bugetelor de venituri și cheltuieli urmează să se actualizeze în funcție de prevederile actelor normative ce se vor elabora ulterior, dar indiferent de acestea, managerii, administratorii, directorii economici și orice alte persoane cu obligații în gestionarea patrimoniului se fac responsabile pentru aplicarea corectă a acestor norme metodologice.

Elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli de către fiecare entitate patrimonială se impune ca o necesitate firească pentru fixarea obiectivelor imediate și de perspectivă ale unității, iar organizarea contabilității de gestiune, a cheltuielilor și veniturilor corelate cu prevederile bugetului permite compararea permanentă a mărimii indicatorilor programați cu cei efectivi, amplificând rolul informațiilor contabile în procesul conducerii activității.

 ISTORICUL BUGETĂRII ÎN ROMÂNIABudget2

  Prima încercare de reglementare a procesului de bugetare a activității agenților economici s-a făcut în 1991, când Ministerul Economiei și Finanțelor a introdus un model de buget constând din 9 (nouă) situații distincte. În acest demers al autorităților a prevalat mai mult caracterul birocratic decât motivația necesității financiare. În 1995 Ministerul Finanțelor a îmbunătățit procesul bugetar.

Prin O.M.F. nr. 596/1995 au fost aprobate normele metodologice privind întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli de către Regiile Autonome și Societățile Comerciale cu capital de stat fără să facă nici o precizare la societățile cu capital privat.

Deși cu această ocazie a fost păstrat numărul situațiilor acestea au fost corelate mai logic. Evident la momentul respectiv economia românească era dominată încă de societățile cu capital de stat astfel încât majoritatea actelor normative se refereau în mod expres la acestea.

În luna mai 2000 au fost abrogate toate reglementările anterioare referitoare la desfășurarea procesului de bugetare a afacerilor printr-un nou ordin: Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 616 din 28 martie 2000 – pentru aplicarea Normelor Metodologice referitoare la întocmirea Bugetului de Venituri și Cheltuieli de către regiile autonome și societățile comerciale, publicat în Monitorul Oficial al României partea 1 nr. 7 din 2000.

Prin acest ordin s-au adus 3 (trei) modificări majore procesului de bugetare a afacerilor din România:

  • au fost cuprinse pentru prima dată și societățile comerciale cu capital privat, ordinul adresându-se în mod expres societăților naționale, companiilor naționale, societăților comerciale cu capital de stat, institutelor naționale de cercetare – dezvoltare, și tuturor agenților economici cu capital privat denumiți în ansamblu agenți economici;
  • structura bugetului a fost redusă la 4 situații în loc de 9;
  • agenții economic pot utiliza în activitatea de elaborare a bugetului de venituri și cheltuieli și formulare specifice necesare intereselor proprii de conducere a afacerilor.

Comentariile sunt închise.